De ce sa nu tai porcu’?

Oglinda, oglinjioara, cine-i cel mai porc din tara?

N-o fi porcul capabil sa zboare, dar cu siguranta are alte
talente. In doar cinci ore, un porc obisnuit de crescatorie
poate invata cum sa interpreteze o imagine in oglinda si sa se
foloseasca de ea in beneficiul propriu. Iar cercetatorii
considera aceasta abilitate a porcilor drept un semn al unei
complexe procesari cognitive si o indicatie a unui anumit
nivel de „constienta”.

• Cercetătorii au reușit să măsoare viteza gândirii umane
• Pliculețele de ceai eliberează milioane de microplastice, care pătrund în celulele intestinale umane

Alaturi de oameni si de unele primate, de delfini, elefanti si
de faimosul papagal african pe nume Alex, care toti au trecut
celebrul „test al oglinzii”, porcii si-au castigat asadar
si ei un loc pe lista fiintelor inteligente: faptul ca
dupa cinci ore petrecute cu o oglinda in tarc, 7 din 8 au dovedit
ca pot utiliza imaginea reflectata in ea pentru a gasi hrana
ascunsa inseamna ca sunt capabili sa inteleaga semnificatia unei
situatii in relatie cu ei insisi, pe o perioada scurta de timp.

In cazul de fata, ei si-au amintit felul in care propriile
miscari au aparut in oglinda, si au fost capabili sa foloseasca
informatia respectiva intr-o situatie separata, pentru a localiza
obiecte in spatiu. Si hai sa fim sinceri: de ce ar trebui un porc
sa piarda timp pretios inspectandu-si chipul in oglinda, cand o
poate folosi drept un instrument pentru a descoperi o priveliste
mult mai apetisanta, cum ar fi de exemplu cea a unui vas cu
mancare?

Obiectul stralucitor pus de oamenii de stiinta in tarcul lor
le-a trezit porcilor imediat curiozitatea. S-au apropiat de oglinda
pana s-au izbit cu ratul de ea si au incercat sa vada ce se ascunde
in spatele ei. Fascinati, grohaind si mirosind neobisnuitul obiect,
purcelusii au petrecut o medie de 20 de minute uitandu-se
la propria lor imagine reflectata in oglinda, sucindu-se si
rasucindu-se pentru a se inspecta din unghiuri
diferite.

„Acest tip de miscari sugereaza ca porcii isi corelau
miscarile corpului potrivit stimulilor vizuali transmisi de
oglinda, invatand astfel relatia dintre cele doua„, scrie
biologul Louise Barrett de la University of Liverpool intr-un
comentariu la acest studiu, publicat in revista Animal
Behaviour.

Esti un porc! Sunt desptept!

Iar aceasta nu este decat una dintr-o serie de descoperiri
recente cu privire la cognitia porcina. Alti
cercetatori au mai descoperit ca porcii sunt sclipitori cand vine
vorba sa-si aminteasca unde se ascunde mancarea, si chiar si cat de
„consistent” este fiecare „depozit” de hrana fata de celelalte. Ei
au demonstrat ca Purcelul A poate aproape instantaneu invata sa-l
urmeze pe Purcelul B cand acesta din urma da semne ca ar cunoaste
unde se afla „papica”, si ca B va incerca sa-l „deturneze” pe
„urmaritor” prin orice mijloace pentru a pastra pentru sine toata
mancarea.

Porcii se numara printre animalele cu cea mai ridicata
abilitate de a deprinde „apucaturi” noi, au mai aratat
experimentele oamenilor de stiinta: sa faca giumbuslucuri cu
cercul, sa se invarteasca si sa scoata sunete la comanda, sa mane
oile, sa inchida si sa deschida custi, ba chiar sa joace
videogame-uri folosindu-se cu succes de joystick-uri. Spre norocul
sau nenorocul lor, porcii au dovedit insa si „capacitatea” de a
uita foarte greu un obicei odata invatat. „Purceii pot
deprinde un obicei nou din prima incercare, iar apoi este greu sa-i
dezveti„, a observat Suzanne Held de la University of
Bristol.

Din pacate, in alta ordine de idei, cercetatorii au aflat „pe
propria piele” si ca, orice nou detaliu ar dezvalui cu privire la
perspicacitatea porcina, reactia oamenilor este aceeasi: una
ironica, de neincredere. „As recomanda ca cercetatorii sa studieze
oi sau capre in locul porcilor, poate astfel oamenii vor fi mai
impresionati sa afle ca animalele sunt inteligente”, declara cu
naduf Richard W. Byrne, profesor de psihologie evolutionista la
University of St. Andrews din Scotia. Cercetatorul este insa
convins ca daca vrei sa intelegi evolutia inteligentei si a
comportamentului social, este important sa studiezi animale precum
porcul, care nu sunt deloc „inrudite” cu omul, fiind mai
degraba „veri cu balenele si hipopotamii”.

Porcii, fratii nostri

Atat de diferiti de noi, si totusi atat de asemanatori. Nu cu
mult timp in urma, o echipa internationala de biologi anunta
descifrarea a 98% din genomul unui porc domestic din rasa
Duroc. Concluzia? Chiar si la o privire superficiala, genomul
porcului se aseamana destul de tare cu cel uman, comenta
Lawrence Schook de la University of Illinois din Urbana-Champaign,
unul dintre sefii echipei de cercetatori.

Inima porcului este asemanatoare cu cea umana,
preciza Schook, el metabolizeaza medicamentele in acelasi fel ca
noi, dintii ii seamana cu ai nostri, iar obiceiurile i-ar putea
foarte usor si ele semana cu cele umane. „Consider porcul drept un
model animal extrem de bun pentru bolile umane. Porcului ii place
sa lancezeasca, ii place sa bea alcool atunci cand i se ofera, si
cel mai probabil ar fuma si s-ar uita la televizor daca ar avea
ocazia”, este convins omul de stiinta.

De altfel, alaturi de caine, porcul este cel mai vechi
animal domesticit de oameni, de cel putin 8.000 de ani, in Asia si
Europa. Iar domesticirea lui a fost cel mai probabil o
treaba destul de facila, considera Schook. „Porcii erau greu de
vanat, dar oamenii si-au dat seama dupa o vreme ca nu trebuie sa se
chinuie, tot ce trebuie sa faca este sa puna un gard in jurul
gunoiului”.

Si chiar si „imblanzit”, porcul a pastrat mult din istetimea
stramosului mistret. Psihologul Byrne ii atribuie
inteligenta acelorasi presiuni ale evolutiei care le-a facut si pe
primate sa se „destepte”: viata sociala si hrana. Porcii
salbatici traiesc in grupuri sociale pe termen lung, avand „grija”
unii de ceilalti ca indivizi, pentru a se proteja mai bine in fata
pradatorilor. Ei mai au si de scormonit dupa surse dificile de
hrana, de unde si dexteritatea ratului, comparabila cu indemanarea
unei maimute.

O inteligenta “aproape” umana

Dupa cat se pare, la finele secolului XIX, marele Phineas T.
Barnum, inventator al circului modern, intuise deja potentialul
porcului. Cunoscand intr-un tripou din New Orleans un muzician
francez falit, i-a cerut acestuia sa se travesteasca in egiptean si
sa dreseze un grup de purcelusi sa joace carti si sa cante
la instrumente muzicale. Docili, „elevii” au deprins
trucurile cu o rapiditate impresionanta: dupa doar o saptamana,
falsul egiptean a inteles ca nu mai avea nimic sa-i invete. Barnum
a tiparit afisele: spectacolul se anunta a fi unul
extraordinar.

A fost insa un esec. Ce-i drept, in prima faza, spectatorii n-au
putut sa nu rada vazand un porc muzician interpretand cu gratie o
cantoneta in voga; sau porcusorul-crupier jucand cu abilitate black
jack, si „curatandu-l” de-a dreptul pe un tanar care se oferise
voluntar sa joace cu el, probabil pentru a-si da aere. In scurt
timp insa, oamenilor le-a cam pierit zambetul de pe fata, pe masura
ce au inceput sa realizeze ca porcii executau toate
sarcinile fara cel mai mic efort. Oamenii au inteles ca afisul,
vorbind despre „inteligenta aproape umana”, nu exagera
deloc. Ba dimpotriva, povestea spune ca unele doamne s-ar
fi intors catre soti spunandu-le cu repros: „Tu n-ai cantat
niciodata atat de bine la xilofon”.

Odata intervenit sentimentul uman al invidiei, spectatorii n-au
mai reusit sa se bucure de „giumbuslucurile” purceilor: spectacol
dupa spectacol, abilitatea excesiva a acestora a inceput sa-i
enerveze, si in cele din urma Barnum s-a vazut constrans sa scoata
numarul respectiv din program si sa-l concedieze pe falsul
egiptean. Nu se stie ce sfarsit au avut purcelusii, dar e lesne de
imaginat.

Porcusorul Mudslinger

Un document mult mai recent, un filmulet postat pe youtube,
ilustreaza si el adevarata natura a problemei.

In el il puteti vedea pe porcusorul Mudslinger evoluand
in cadrul show-ului american „Animal Planet”. Mudslinger
se „produce” in numere extrem de simple: face pe mortul, la comanda
se „taraie” pe genunchi, reordoneaza obiecte, manevreaza un cric.
Inteligenta insa i se observa de la o posta. De exemplu, toti stim
ca un caine, atunci cand ii aduce inapoi stapanului un obiect, il
priveste pe acesta cu o privire interogativa, pentru a intelege ce
trebuie sa faca in continuare si de multe ori, lasa obiectul
respectiv jos, astfel incat stapanul trebuie sa se aplece pentru
a-l lua. Nu si Mudslinger, el tine sa-i returneze dresorului
obiectul direct in mana.

Si in acest spectacol, la fel cum se intampla pe vremea Circului
lui Barnum, spectatorii initial se distreaza. Dar porcul parca face
dinandins pentru a-i face sa se simta stanjeniti. La un moment dat,
Mudslinger trebuie sa deschida si sa inchida o cutie. Ar fi fost
intelept ca el sa se prefaca nesigur, chiar si doar pentru a
prelungi suspansul: in schimb, porcusorul executa sarcina imediat,
fara ezitare, mai promt decat ar fi facut-o un om. Ca sa nu mai
spunem ca dupa exercitiu, se uita in jur ca si cum ar spune „ei
bine?”.

Cel mai probabil, singurul moment de bucurie sincera simtita de
public este atunci cand, la finalul reprezentatiei, Mudslinger
trebuie sa traga cu o minge la poarta si, din pur ghinion, rateaza.
Spectatorii incearca sa-l incurajeze, fericiti ca au ocazia
sa-l coboare la loc, la nivelul lui de simplu porc.

Realitatea este ca porcul si-a dovedit istetimea cu mult
timp in urma, ca de altfel multe alte specii. Mai degraba,
suntem noi, oamenii, cei care incep sa iasa din intunericul
ignorantei cu privire la insasi ideea de inteligenta.

CITESTE SI:

• Porcii viitorului
  nu vor mai purta boli
  
• Cel mai mic purcel din
  lume
  
• Acesta este
  adevaratul rege al
  porcilor
  
• Porczilla – bestia din
  Australia